Categorie: FAQ

11/01/2018
Mihai Stratulat

Foarte des ne confruntăm cu prezumția, precum că angina necesită tratament obligatoriu cu antibiotic. Din fericire, nu este chiar așa. Mihai Stratulat vine cu o explicație pentru părinți despre clasificarea anginei și cum ne dăm seama cu ce tip ne confruntăm.

Dl doctor a postat clasificarea anginei pe grupul Ask a Doctor de pe Facebook:

1. Angina micotica (candida): depuneri albe, fara febra.
2. Angina virala: gat rosu fara depuneri si febra 37-40°C. Poate fi cu vizicule cu lichid sau afte, preponderent pe cerul gurii, pe o parte si alta de ovula (omulet) – Herpangina sau Angina herpetica.
3. Angina mixta (virala + micotica): gat rosu cu depuneri albe si febra 37-39°C.
4. Angina bacteriana: gat rosu cu depuneri alb-galbui sau albe, febra, deobicei febra 39-40°C. P.S. Copilul pana la 1 an nu face angina bacteriana!

Acum apare intrebarea cum tratam?

1. Angina micotica – nu necesita tratament, deobicei depunerile dispar in 1-2 saptamani, daca nu dispar, antimicotice (ex. Fluconazol).
2. Angina virala – tratament simptomatic: scadem febra si multe lichide + stropim in gat doar in febra >39°C si doar la copilul mai mare de 1 an.
3. Angina mixta – ca la Angina micotica si cea virala.
4. Angina bacteriana – necesita tratament cu antibiotic doar in cazul in care este cauzata de streptococ (Beta-hemolitic). In acest caz se da testul rapid la streptococ, inclusiv si pentru a face diferenta dintre Angina mixta si bacteriana. Daca testul este pozitiv – se da antibiotic. În cazul in care iese negativ, se asteapta a 4-a zi, cand febra trebuie sa cedeze, in caz contrar (febra se mentine inalta si in a 4-a zi) se da antibiotic (intodeauna se incepe cu Augumentin).

P.S. Noi toti suntem purtatori de bacterii in gat, se trateaza doar atunci cand este angina! Dupa tratament bacteriile oricum o sa ramina…

Testul rapid la streptococ este deja disponibil în cadrul Clinicii Pediatrica!

Posted in FAQ by Stratulat Mihai
28/09/2017
salina

Multi parintii opteaza pentru tratamente naturale atunci cand copii lor au diferite afectiuni care necesita administrarea de antibiotice sau tratamente lungi si invazive. Salina este una dintre aceste tratamente naturale.

Salina este cunoscuta pentru efectele benefice pe care le are asupra organismului uman, iar tara vecina – Romania dispune de cateva astfel de saline de tratament pentru adulti si copii. Nevoia unui astfel de tratament se poate observa si din numarul crescut de saline artificiale care au aparut in unele orase. Pentru cei care au nevoie de mai multe sedinte de tratament si nu au disponibilitatea de a calatori de fiecare data pana la cea mai apropiata salina naturala, aceste spatii de tratament sunt binevenite.

Beneficiile tratamentului la salina

Salinoterapia sau haloterapia sunt metode cunoscute de tratament pentru adulti si copii cu afectiuni ale aparatului respirator. Acestea favorizeaza eliminarea secretiilor ce stagneaza in plamani sau sinusuri si nu permit dezvoltarea altor infectii.

Daca copilul tau sufera de astm sau bronsita ori a trecut foarte greu peste o raceala, salina este locul ideal unde se poate trata. Avantajul unui tratament in salina este dat de usurinta cu care cei mici accepta acest tip de tratament. Este si normal daca ne gandim ca injectiile sunt inlocuite cu locuri de joaca, amenajate in interiorul salinei. Beneficiile acestui tratament sunt pe termen lung, iar acest lucru poate fi usor de observat in cazul copiilor.

Important de stiut este faptul ca atunci cand mergeti cu cei mici la salina, trebuie sa fiti pregatiti cu batisuta sau un aspirator nazal. Medicii alergologi spun ca este extrem de important ca cei mici sa isi sufle nasul cat mai des iar copiii, care inca nu isi pot sufla nasul singuri, sa opteze pentru un aspirator nazal. Acest aspect este extrem de important pentru ca aerul din salina favorizeaza eliminarea secretilor iar daca acestea nu sunt date afara cel mic risca sa faca o infectie din cauza inflamarii sinusurilor.

Salina copii

Cand au voie copii sa mearga la salina?

Parerile parintilor sunt impartite insa majoritatea medicilor pediatrii spun ca un copil cu varsta de 1 an poate sa mearga linistit la salina impreuna cu familia lui, insa ar fi bine sa consulte un medic inainte pentru a putea estima durata necesara de tratament in salina. In functie de diferitele afectiuni, cei mici pot petrece de la 15 minute pana la cateva ore in saline, iar pentru un tratament complet cel mic poate sa aiba nevoie de 7-10 sedinte.

Ce salina puteti vizita

Cele mai cunoscute saline din Romania se afla la Turda si cea de la Praid. Aici gasiti locuri de joaca pentru cei mici, muzee, tratamente si chiar restaurante. Trebuie sa stiti ca ambele saline au intrarea gratuita pentru copiii sub 3 ani.

In Republica Moldova au aparut mai multe camere saline, create artificial, care ofera abonamente de citeva sedinte pentru doritorii de salino-terapie.

 

Sursa:sfatulparintilor.ro

Posted in FAQ by Stratulat Mihai
30/06/2017
infecția tractului urinar

Infecția tractului urinar (ITU) reprezintă colonizarea cu germeni microbieni a tractului urinar la orice nivel, de la meatul ureteral până la parenchimul renal, fără specificarea localizării, urmată de eliminarea de germeni microbieni prin urină.

Pielonefrita (PN) reprezintă un proces inflamator de origine de obicei microbiană, însă poate fi şi de altă etiologie, care afectează căile urinare superioare, adică sistemul pielo-caliceal şi poate evolua cu acutizări şi remisiuni

PN variază în funcţie de vârsta copiilor. Afecţiunea se înregistrează cel mai frecvent la copii sub un an: numărul cazurilor de PN la această vârstă este echivalent cu cel al bolnavilor de la un an până la 14 ani

În aproximativ 85% din cazuri PN se manifestă pe parcursul primelor 6 luni de viaţă ale copilului

Frecvenţa PN la vârsta de sugar este aceeaşi la ambele sexe, odată cu avansarea vârstei se constată însă o sporire a acestei patologii la fete de 6-10 ori, ca rezultat a particularităţilor anatomo-fiziologice de dezvoltare a căilor urinare (uretra este mai scurtă şi mai largă,epiteliul tractului urogenital are mai mulţi receptori faţă de E.Coli, erorile în igiena personală a micuţelor fetiţe.

Dismicrobismul intestinal la copiii mici, joaca un rol foarte important in dezvoltarea PN la copii, deoarece sistemul limfatic intestinal comunica cu cel renal si in rezultat are loc transmiterea germenilor patogeni intestinali in caile urinare

                  Etiologia

  • Investigarea microbiologică a urinei in PN, demonstrează faptul că cel mai frecvent se depistează agenţii patogeni din grupul Enterobacteriacae, cum ar fi: E.Coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus.
  • Pe locul doi se situează microbii din flora intestinală, cum ar fi: enterococii, stafilococii, streptococii, dar şi alte microorganisme cât şi asociaţiile acestora.
  • Una din cauzele dezvoltării PN mai pot fi şi factorii virali. S-a dovedit că infecţia virală (adenovirală, gripală etc.) favorizează pătrunderea bacteriilor în ţesutul renal, lezându-l. Mai poate fi şi persistenţa virusului Coxache A în endoteliul celulelor vaselor sangvine, pe suprafaţa membranei bazale.

Factorii de risc si predispozanti in dezvoltarea PN

  1. Factorul ereditar;
  2. Factorii prenatali.

La factorii prenatali se referă: gestozele prezente la mamă în timpul sarcinii- nefropatia, iminenţa de avort, virozele intercurente acute, PN cronică, lucrul în condiţii nocive în timpul sarcinii, deprinderile dăunătoare cum ar fi: fumatul, alcoolul, narcomania, folosirea medicamentelor în timpul sarcinii, acutizarea maladiilor cronice.

  1. Factorii de risc în perioada postnatală.

Asfixia la naştere, afecţiunea perinatală a SNC, hipotrofia intrauterină, prematuritatea, infecţia intrauterină, procesele inflamator-purulente în perioada de nou-născut şi la vârsta fragedă, maladiile infecţioase, virozele intercurente acute, hipotrofia la naştere, diatezele exudative, alimentaţia artificială, disbacterioza intestinală.

  1. Factorii de risc în dezvoltarea PN la copiii mai mari

Maladiile infecţioase, focarele cronice de infecţie, virozele acute, anomaliile nefro-urinare, cistitele cronice, urolitiaza, vulvovaginitele, balanopostitele, disbacterioza intestinală, hipodinamia, constipaţiile.

Practic, nu există copil care nu ar prezenta factori predispozanţi pentru această maladie, totuşi nu fiecare copil face PN. Aparatul urinar este prevăzut cu mijloace proprii de apărare locală la infecţii.

infecția tractului urinar

Tabloul clinic al PN

  • Manifestările clinice ale PN la copii, sunt strâns legate de particularităţile de vârstă anatomo-fiziologice şi imunologice specifice.

Copilul nou-născut:

  • Tulburări ale echilibrului termic, care se manifestă prin hipo- sau hipertermie;
  • Sindromul dispeptic, manifestat prin vome şi diaree;
  • Sindromul de deshidratare acută;
  • Sângerare la nivelul plăgii ombilicale;
  • Semne neurologice ca: somnolenţă, hipotonie sau hipertonie, hiperexcitabilitate, convulsii, adinamie, tulburări de ritm respirator;
  • Lipsa progresiunii ponderale adecvate;
  • Poate fi hiperbilirubinemie atât directă, cât şi indirectă, în asociere cu anemia hemolitică. La unii copii poate fi unica manifestare a PN..
  • În debut, semnele urinare absente sau neconcludente care nu orientează diagnosticul şi maladia se depistează întâmplător la un examen fizical şi ecografic.

Sugarul şi copilul mic (1-3 ani):

  • Stare febrilă, adesea prelungită şi neexplicabilă;
  • Creşterea ponderală neadecvată (aparent neexplicabilă);
  • Dureri difuze în abdomen, fără vreo localizare precisă;
  • Vome şi diaree;
  • Sindromul de deshidratare acută;
  • Semne neurologice ca: somnolenţă;
  • Rar mai pot fi: simptome de localizare a infecţiei la nivelul tractului urinar, care se manifestă prin: agitaţie, plans în timpul micţiunii, hematurie, retenţie de urină, rinichi palpabil şi mărit în dimensiuni;
  • Aspect tulbure a urinei;

 

Copilul mare (4-18 ani):

  • Sindromul infecţios, care se manifestă prin febră, frison, astenie, cefalee, paloarea tegumentelor etc.
  • Simptome digestive ca: anorexie, greaţă, vome, dureri abdominale difuze sau localizate în flancuri.
  • Dureri lombare spontane unilaterale sau bilaterale, de obicei la nivelul unghiului costovertebral, pe care copilul le poate arăta cu mânuţa;
  • Tabloul clinic este dominat de simptome şi semne urinare ca: polakiurie, disurie, dureri la micţiune, enurezis, urini hematurice, tenesme vezicale;

 

                    Diagnosticul PN

  • Examenul urinei este un element util în diagnosticul PN. Aspectul urinei poate fi clar sau tulbure la emisie, uneori hematuric. PH-ul urinei poate fi puţin acid sau alcalin.
  • Proteinuria poate lipsi sau prezenta ’’urme slabe’’.
  • Sedimentul urinar este variabil. Leucocituria este prezentă sau poate lipsi în primele 2-3 zile ale unei PN acute şi în formele persistente sau recurente ale PN cronice.
  • În cazul când este necesară aprecierea cantitativă a sedimentului urinar se foloseşte proba Neciporenco, ce indică numărul de leucocite, eritrocite şi cilindri în 1 ml de urină. Leucocituria poate fi o sursă de eroare în cazul prezenţei vulvovaginitei, balanopostitei.
  • Dintre investigaţiile biochimice în PN se indică: analiza ureei, care poate evidenţia o retenţie azotată în cazul diferitelor forme ale PN. La fel se apreciază şi creatinina serică şi clearance-ul creatininei.
  • Analiza generală a sângelui poate prezenta, mai ales în cazul PN acute – leucocitoză cu neutrofilie şi deviere în stânga a formulei leucocitare, anemie, VSH cu valori semnificativ crescute.
  • USG rinichilor care reprezintă o metodă de ’’screening’’ în diagnosticul patologiilor nefro-urinare
  • Diagnosticul definitiv şi tratamentul copiilor cu semne clinice uşoare a PN poate fi efectuat în condiţii de ambulator.
  • Nou-născuţii, sugarii şi copii până la 3 ani cu forme grave necesită internare în staţionar.

Măsuri curative generale în PNA la copil

  • Limitarea produselor cu surplus de proteine si substanţe extractive;
  • Proteine până la 105 g/kg, sare până la 2-3g/24 ore;
  • Se recomandă lichid > 50% de normă sub formă de compot, ceai neconcentrat, suc;
  • Limitarea produselor cu surplus de Na.
  • Respectarea regimului “urinări regulate”;
  • Măsuri igienice generale zilnice;
  • Gimnastica curativă în caz de hipodinamie;

Tratamentul medicamentos cuprinde 2 etape si se stabileste doar in urma recomandarilor medicului

1. Tratamentul “de atac”  

Notă: Tratamentul de atac durează 14-21 zile în primul puseu de PN.

2.  Tratamentul “de consolidare” are ca scop întreţinerea şi profilaxia recidivelor.

Tratamentul de consolidare se face cu chimioterapice, care modifică cel mai puţin flora intestinală şi la care rezistenţa germenilor se instalează greu.

Posted in FAQ by Stratulat Mihai
21/06/2017
diareea

Un scaun putin mai moale nu este un motiv de ingrijorare, dar daca acest lucru se repeta, si la un interval din ce in ce mai scurt, atunci acesta este un semn clar ca s-a instalat diareea.

Foarte important in stabilirea diagnosticului in aceasta afectiune este sa iti cunoasteti foarte bine copilul. Un nou-nascut poate avea chiar si zece scaune pe zi, iar un copil mai mare poate avea de la un scaun sau doua pe saptamana, pana la cateva scaune pe zi.

Un scaun al unui copil hranit la san si fara hrana solida este de obicei galbui si destul de lichid. Multi parinti spun ca emana un miros asemanator zerului. Pentru ca scaunele copilului tau isi pot schimba consistenta, in functie de ceea ce mananca sau ceea ce este in laptele de la san, intuitia ar trebui sa-ti spuna atunci cand ceva este in neregula. Un copil care este hranit cu lapte praf are scaune de cateva ori pe zi, cu  o consistenta ceva mai  solida. Se poate sa si miroasa putin!

Odata cu introducerea substantelor solide in dieta, scaunele vor fi mai solide, iar consistenta va depinde de ceea ce copilul consuma. De asemenea va mirosi mult mai puternic. In cazul in care scaunele incep sa fie din nou lichide, atunci poate fi un semn al diareei. Mirosul foarte neplacut poate fi de asemenea un semn.

Desi aceasta afectiune poate sa alarmeze chiar si cei mai calmi parinti, trebuie sa mentionam ca nu este o afectiune deloc grava atata timp cat copilul nu este deshidratat. Daca ai un copil sanatos si ii administrezi suficiente lichide atunci diareea probabil ca va disparea in cateva zile.

Cauzele diareei la copii

Afectiunea poate aparea din cauza unei infectii virale, gastroenterita, sau din cauza unei infectii bacteriene. Problema poate fi cauzata si de un parazit, o alergie provocata de  lapte, sau, in cazul copiilor mai mari, consumul excesiv de suc natural de fructe.

Gastroenterita

Gastroenterita (numita adesea si gripa digestiva) este o inflamatie a stomacului si intestinelor ce cauzeaza diaree la sugari, copii si chiar adulti. Este des intalnita  si poate fi cauzata de diferiti virusi. Daca micutul sufera si crampe digestive, stari de voma, si febra scazuta, este probabil o forma de gastroenterita. Trebuie avut in vedere faptul ca in lipsa hranei si lichidelor poate sa se deshidrateze.

Infectiile bacteriene

Diareea grava – cu sau fara stari de voma – insotita de crampe, sange in scaune, si febra se poate datora unei infectii cu un virus sau cu o  bacterie cum ar fi salmonella. Unele dintre aceste infectii trec de la sine, dar altele pot fi foarte grave. Asa ca daca observi aceste simptome, mergi cu micutul la medic. Acesta probabil ca il va examina si va preleva o mostra de scaun.

Parazitii

Giardia este un exemplu de parazit ce poate cauza diareea si care paraziteaza intestinele. Igiena preventiva este cel mai bun tratament. Mainile tale trebuie sa fie curate in momentul schimbarii scutecului.

Antibioticele

Daca diareea a aparut dupa ce copilului i s-au administrat antibiotice, atunci s-ar putea ca medicamentul sa fie cauza. Consulta medicul pentru alternative si remedii.

diareea

Dieta

Sucul, in special cel natural ce contine prea mult sorbitol si fructoza, sau consumul excesiv de bauturi dulci, poate sa deregleze activitatea digestiva a stomacului unui copil. Reducerea cantitatilor ar trebui sa rezolve problema cam intr-o saptamana. Pediatrii recomanda sa nu le fie administrat suc de fructe copiilor sub 6 luni. Laptele preparat gresit poate cauza de asemenea diaree, asa ca asigura-te ca folosesti cantitatea indicata de apa.

Alergii provocate de lapte

Aceste afectiuni sunt destul de rare, dar pot cauza diaree si chiar stari de voma. Primele reactii alergice pot aparea in cateva minute sau in cateva ore de la ingerarea de produse lactate. In aceste cazuri, parerea medicului este foarte importanta.

 

Tratamentul diareei

Pentru ca nu trebuie sa fie deshidratat, prima masura ar fi sa te asiguri ca micutul consuma suficiente lichide. Daca nu vomita, il poti alapta in continuare. In caz contrar, consulta de urgenta medicul.

Evitati fluidele dulci! Zaharul nu va face decat sa mareasca necesitatea consumului de apa deci va inrautati situatia. Nu folosi medicamente decat la recomandarea medicului.

In cazul in care dieta copilului contine deja mancare solida, continua sa i-o administrezi. In general, o dieta formata din alimente ce contin carbohidrati, orez, grau, cartofi si cereale, ar trebui sa ajute stomacul copilului. Daca pofta de mancare a scazut, nu va ingrijorati.

Apetitul va reveni in maximum doua zile daca hidratarea este mentinuta. In cazul disconfortului, incearca sa te porti cu mare atentie, sa ii mentii pielea uscata copilului si sa folosesti o crema, in cazul in care pielea se irita sau este rosie. Cand ar trebui sa mergi la medic Mergi la medic imediat in cazul in care copilul are mai putin de 3 luni. Daca are mai mult de 3luni, mergi la doctor doar in cazul in care diareea este insotita de: – stari de voma; – semne de deshidratare (gura uscata si nu urineaza timp de 6-8 ore); – sange in scaun sau scaun de culoare neagra; – febra mare. Aceasta inseamna 38,3 pentru un copil cu varsta pana in 6 luni si 39,4 daca are peste 6 luni; – lipsa poftei de mancare. Cum se poate preveni diareea la copii In primul rand urmeaza indicatiile de mai sus. Referitor la formele infectioase de diaree, trebuie sa te speli foarte des pe maini, pentru a impiedica transmiterea parazitilor existenti pe maini. Freaca-ti mainole cu sapun cel putin 15 secunde dupa ce at atins scutece murdare sau ai folosit toaleta. Spala fructele si legumele foarte bine inainte de a le consuma.

 

Sursa: copilul.ro

Posted in FAQ by Stratulat Mihai
02/05/2017
durrerea de burtică

Deseori, pe grupul Ask a Doctor, mămicile erau îngrijorate de durerea de burtică la cei micuți. Răspunsul era surprinzător adesea, dl doctor Mihai Stratulat presupunând că ar fi vorba de faringită sau amigdalită acută.

Dar ce are durerea de burtică cu infecțiile virale respiratorii. Venim cu explicația dată de dl doctor Mihai Stratulat, anterior, pe grupul Ask a Doctor:

”Tot mai des se întîmplă să se adreseze mămicile cu copii care acuză durere de burtică, cu sau fără vomă (1-3 episoade), iar mai tîrziu apare febra și gătișorul roșu!

Voi încerca pe scurt și pe înțelese să va explic ce este asta!

Diagnoza finală este: Faringită acută sau Amigdalită acută (cel mai des de etiologie virală)!

De ce debutează cu dureri de burtică sau vomă?

Durerea de burtică și/sau vomă vine de la gitisorul roșu. Gîtul este inervat de o ramură a nervului Vag, stomacul este inervat de altă ramură a aceluiași nerv Vag. Atunci cînd gîtul este roșu și inflamat se excită ramură nervului care inervează gitisorul, iar această excitare se transmite pînă la ramura care inervează stomacul și mucoasa gastrică reacționează, prin durere sau/și cîteva episoade de vomă…

Cam așa! Tratamentul se da pentru gitisorul roșu + Phosphalugel (pentru stomac) pentru cîteva zile…”

Posted in FAQ by Stratulat Mihai
19/04/2017
Olița

Trecerea de la scutece la olița nu este întotdeauna uşoară, dar cu o abordare sensibilă, orice părinte o poate transforma într-o experienţă calmă şi relativ ”curată”.

Regula de aur în această aventură este să nu vă stresați, nici voi – părinții, dar în mod special copii! Se miră cineva din anturajul dumneavoastră că copilul mai poartă scutece? Prea bine, să se mire. Important e ca acest proces să se petreacă atunci când copilul este pregătit, și nu când zice vecina, bunica sau colega.

Experţii susţin că un copil va trece de la scutece la oliță atunci când va fi gata. Dar acest ”gata” este o noțiune atât de vagă, încât foarte puțini părinți reușesc să o înțeleagă.

Vârsta medie cînd fetiţele ar trebuie să stea la oliţă este de 29 de luni, iar pentru băieţei, este de 31 de luni. Aptitudinile fizice necesare pentru învăţarea statului la oliţă se dezvoltă între 18-30 luni, şi aproape 98 la sută de copii sunt pe deplin învăţaţi de a stă la oliţă pînă la a treia zi de naştere.

În cazul în care micuţul se apropie cu repeziciune de această vârstă şi poartă încă scutece, nu vă faceţi griji. Va prezentăm câteva trucuri pe care fiecare părinte ar trebui le să ştie:


  1. Observaţi dacă copilul dumneavoastră este pregătit

În cazul în care copilul dumneavoastră rămâne uscat timp de două ore sau mai mult în timpul zilei, are scutecul uscat după un pui de somn sau când se trezeşte dimineaţa, are scaun într-un moment previzibil în fiecare zi şi face pipi în reprize lungi, atunci ar putea fi gata să înceapă marea tranziție. Semnele comportamentale includ:

  • solicitarea de a fi schimbat sau încercarea de a elimina un scutec murdar deoarece este incomod,
  • dorinţa de a purta chiloţei ca și părinții sau frații/surorile mai mari. Un copil care se mândreşte cu independenţa şi noile abilităţi ar putea fi, de asemenea, gata să stea la oliţă.
  1. Acceptați ideea că copilul poate sta direct pe closet și sări peste oliță

Unii părinţi preferă să-şi încurajeze copiii să se deplaseze direct la baie, dar copiilor mai mici, toaleta li s-ar putea părea înfricoşătoare la început. În cazul în care copilul dumneavoastră doreşte să încerce closetul, nu-l împiedicaţi. Nu există nici un motiv pentru care ar trebui să stea mai întâi în mod obligatoriu pe oliţă.

 

  1. Țineți cont de faptul că urinarea și defecarea sunt două lucruri diferite

Dacă copilul face pipi la oliţă, dar insistă să aibă scaunul în scutec, acesta este un fenomen foarte frecvent şi normal. Nu certaţi copilul în acest caz- aţi putea declanşa reţinerea scaunului.

În mod similar, nu fiţi surprinși dacă micuţul se supără dacă daţi drumul la apă. Această este o reacţie destul de comună pentru mulţi copii mici. Ei cred că pierd o parte din ei înşişi şi au sentimente de panică atunci când aceasta dispare. Încercaţi să aveţi răbdare şi să explicaţi biologia de baza pentru ei – că e mâncarea neconsumată de care corpul lor nu mai are nevoie.

2

  1. Înţelegeţi când trebuie să luaţi o pauză

Un scaun dureros din cauza constipaţiei poate duce la o frică de oliţă. În acest caz, cel mai bine este să vă relaxaţi, să luaţi o pauză şi să aşezaţi copilul înapoi la oliţă după o săptămâna sau câteva zile. Este foarte important să încurajaţi copilul să mănânce mai multe fructe şi legume bogate în fibre – calea cea mai uşoară către evitarea constipaţiei. Astfel, oferiţi-i multă apă, sfeclă roşie, caise, smochine şi porumb. Reduceţi produsele alimentare care ar putea provoca constipaţie, cum ar fi brânza şi carnea roşie.

  1. Adaptaţi-vă la programul copilului

Acceptaţi faptul că pentru puţin timp, universul vostru va fi centrat pe vezica urinară şi intestinul copilului. Evitaţi să reveniți la scutece „pentru orice eventualitate”, deoarece copilul va deveni confuz.

Nu este indicat să folosiţi „chiloţei de antrenament la oliţă” din motive similare. Nu este un scutec şi nici chiloţei. Utilizaţi mai bine un prosop pe scaunul copilului în maşină pentru securitate suplimentară, sau pur şi simplu faceți călătorii scurte, până când controlul vezicii urinare este un pic mai stabil.

  1. Nu întrebaţi constant copilul dacă are nevoie să meargă la toaletă

Întrebînd mereu copilul, îl împiedicaţi să se gândească pentru el însuşi – ei trebuie să fie în măsură să estimeze când trebuie să meargă la toaletă. Este contraintuitiv, deci încercați să rezistaţi tentaţiei pentru rezultate eficiente!

 

  1. Verificaţi dacă copilul şi-a spălat mâinile

Săpunurile cu pompă sunt mai uşor de utilizat pentru copii mici (modelele cu desene pentru copii i-ar putea încuraja să-şi amintească acest pas important). Repetaţi-i importanţa de a spăla mîinile după ce a mers la toaletă. Păstraţi informaţia simplă, spunîndu-i că bacteriile pot ajunge în gură şi ar putea provoca dureri de burtă. Încercaţi să nu fiţi extrem de severi – copiii trebuie să ştie că aveţi încredere în ei și îi respectați. Permiţându-le să facă ceva pe cont propriu le consolidați încrederea şi independenţa. Puteţi mirosi subtil – în cazul în care mâinile miros a săpun, ştiţi că au făcut o treaba bună. În cazul în care mîinile nu miros, ghidaţi-i uşor şi reamintiţi-le să îşi spele mâinile în mod corespunzător.

  1. Rezistaţi tentaţiei de a şterge copiii

Nevoia de a şterge funduleţul copilului în locul lui, astfel încât să ştiţi că într-adevăr este curat este adesea copleşitoare, dar întârziaţi independenţa copilului dacă continuaţi să faceţi acest lucru. Învăţaţi copiii să se șteargă corect, încă de la primele vizite la oliță. Fiţi fermi atât cu copilul, cât şi cu dumneavoastră. Este mai bine pentru dumneavoastră şi mai puţin confuz pentru copil.

4

  1. Faceţi haz de necaz de micile incidente

Toţi copiii vor păta pantalonii la un moment dat. Este important să fiţi foarte calmi în aceste momente. Niciodată nu faceţi de râs sau de ruşine copilul. Stima de sine are de suferit, iar părerea de rău şi ruşinea îl copleşesc. Mai sănătos şi mai eficient este să procedaţi în sens opus, doar curăţaţi-l rapid şi amintiţi-i să aibă grijă pe viitor.

 

  1. Înţelegeţi nopţile uscate

Un copil care este uscat în timpul zilei poate să nu fie uscat pe timp de noapte. Încercaţi să nu aveţi prea multe aşteptări cu privire la acest lucru. E o mare diferenţa în fiziologie, modul de dormit şi temperamentul copiilor mici. Cel mai bine este să aveţi răbdare şi să aşteptaţi până când copilul este în mod constant uscat înainte să abandonaţi scutecele pe timp de noapte.

Următoarele idei, de asemenea, vă pot ajuta:

  • Evitaţi consumul unei cantităţi mari de lichide înainte de culcare
  • Încurajaţi copilul să facă pipi înainte de culcare
  • Folosiți protecție pentru saltea
  • Păstraţi o oliţă şi o lampă de noapte în camera copilului, în caz că copilul vrea la oliţă în timpul nopţii.

 

Sursa: www.askamom.md

Posted in FAQ by Stratulat Mihai
05/04/2017
infecție bacteriană

Deja am stabilit în articolele precedente că marea majoritate a infecțiilor căilor respiratorii sunt infecții virale, adică cauzate de viruși. Dar, există cazuri când infecția virală trece în infecție bacteriană. 

Cum pot părintii depista faptul că o viroză a trecut în infecție bacteriană aflați mai jos, într-o nouă sinteză a sfaturilor dlui doctor Mihai Stratulat de pe Ask a Doctor:

”Ne conducem: 1. după starea copilului și 2. după analiza generală de sînge.

Într-o infecție virală starea copilului cînd scade febra este ok, este activ… Într-o infecție bacteriană, febra scade, dar nu ajunge la normal, iar starea copilului este neschimbată, acesta rămânând galeș, apatic, somnolent, refuză să mănînce…

De obicei, viroza are debut acut, cu febră înaltă (pînă la 40°C) în primele 3 zile, copilul se simte rău doar cînd are febră! În a 4-a zi febră are tendința de scădere, intervalul între febră crește! Dacă și în a 4-a zi febra se menține înaltă și copilul devine mai pasiv, mai apatic, mai somnolent, atunci presupunem complicația infecției virale în bacteriană. Se dă Analiza generală de sînge unde trebuie neapărat să avem leucocite mărite conform normelor după varstă și VSH mărit! Abia atunci începem tratamentul cu AB!

Ca excepție poate fi pielonefrită, care poate avea debut acut cu febră înaltă! Ea însă se întîlnește mai rar la copii; ei se urinează des, și, deoarece urina nu stă mult în vizica urinară, aceasta se întoarce înapoi în rinichi. Însă există și excepții, în cazul când copiii au careva anomalii de dezvoltare a tractului urinar. De aceea este important să faceți USG abdominal în primele 3 luni de viață a copilului!

Astfel, dacă copilul are febră >39°C și nu prezintă semne catarale (curge nasul, gîtul roșu…) este necesar să dați Analiza generală de sînge și urină! Dacă și numai dacă: se depistează leucocite mari în sînge și în urină și VSH mărit în sînge putem să punem diagnoză de pielonefrită! Dacă analizele îs ok, iar copilul este în perioada de erupție dentară-putem presupune și erupție dentară!

Să nu uităm de ‘abdomenul acut’ (apendicită, invaginație sau volvulus intestinal…), care se întîlnește rar, dar se întîlnește! Se manifestă și acesta în unele cazuri cu febră, dureri abdominale, lipsa scaunului sau scaun cu sînge sau scaun negru, vomă cu conținut diferit, care necesită adresarea la chirurg pediatru!

În orice caz trebuie să vă adresați la medicul pediatru!”

 

 

Posted in FAQ by Stratulat Mihai
28/03/2017
tuse, pneumonie

Dacă ar fi să facem o statistică a postărilor de pe Ask a Doctor, cu siguranță ați observa că prevalează cele în care mamele se îngrijorează de subiecte precum tuse, pneumonie și antibiotice.

Scenariul este destul de simplu: mama merge la doctor cu un copil care tușește. După anumite investigații, copilul e diagnosticat cu pneumonie și i se prescrie antibiotic. Desigur, Mihai Stratulat a încurajat întotdeauna părinții să fie informați, spre binele copiilor. de aceea cuvintele ”tuse, pneumonie și antibiotice” nu e necesar să fie folosite mereu în același context!

În continuare, vedeți o sinteză a celor mai importante sfaturi din partea dlui Doctor referitor la aceste subiecte:

”Luând in considerație numărul mare de postari cu tuse umedă, de lungă durată (>14 zile, cu aceeași intensitate) sau tuse umedă care se repetă des (mai ales cele obstructive) este bine să dați câteva analize:
1. IgG si IgM la Mycoplasma pneumonie și Chlamydia pneumonie.
2. IgE tot.
3. Analiza la paraziți: Ascaridoza, Goardiaza, Enterobioza (mai cu seama Ascarida).

  • Pneumoniile se întîlnesc foarte rar, iar pneumoniile pe stânga și mai rar de tot!
    Câte pneumonii ați avut voi – părinții acestui copil, dar buneii? Și copii de boschetari nu au avut atâtea pneumonii cât au avut copii voștri, care sunt corcoliți si îngrijiți ca lumea!
    Diagnosticul de pneumonie pus la radiografie nu este unul întodeauna veridic!
  • Câte mame ar putea confirma că am scos diagnostice de pneumonie confirmate la radiografie și copii sunt acum bine-merci? Și eu am vazut unele radiografii și credeam că, când o să ascult copilul, o sa fie caraul și copilul trebuie să fie moleșit, cu febră înaltă, tuse, etc., dar când vedeam copilul – totul era complet invers! Și am zis atunci că mai întâi ascult și văd copilul, apoi ma uit la radiografie…
    Copilul trebuie să aibă febră mare, tusa productivă, respirația diminuată în plămâni, starea apatică și somnolență și abia la a 3-4 zi să poate de presupus pneumonia! Se mai dă și o analiză de sînge, unde trebuie să avem leucocite mărite… Toate acestea pus cap în cap ne permite să punem diagnoză de pneumonie! Se poate de trimis și la radiografie să confirmăm diagnoza!
  • Dacă copilul tușește doar, fără febră nu este pneumonie și nu este nesar de auscultat copilul, în plămâni totul va fi curat!
  • Febra mare (chiar și 40ºC) în prima zi nu este motiv de chemat ambulanța! Mai des ambulanța o să va ducă la spital și tot așa de des o să vă pună diagnoză de pneumonie, internați pe 7 zile cu AB i/m! Deobicei virozele debutează cu febră mare, care o să se mențină 72 ore apoi poate să cedeze! Ex.:
  • I-III zi-39-40ºC
  • IV-V zi-38-39ºC
  • VI-VII zi-37-38ºC
  • VIII zi-1-2 ori 37ºC
  • IX zi-febra să dispară…
  • AB nu o să va ajute dacă este viroză sau febră înaltă! Și să nu credeți că dacă ați administrat AB-gata-i-ați făcut bine copilului. Foarte des administrarea AB coincide cu perioadă în care într-o viroză febră trebuie deja să scadă și părinții cred că AB a ajutat… Asta este coincidență!
  • Dacă copilul a făcut cîteva zile febră, apoi 1-2 zile nu a avut și apoi a revenit febra-Este reinfecție virală! Tratați simptomatic în continuare!
  • Dacă copilul Dstra. tușește, Dstra. îi faceți de exemplu inhalații și într-o zi a apărut febra-asta nu este pneumonie! Tot reinfecție virală este!
  • Pentru bebelușii mai mici, harciitul din năsuc și tusea rară-nu este pneumonie! Cauza mai frecventă a hirciitului este fie reflux gastro-esofagian, fie dacă este în perioada erupției dentare-de la salivă și mucușori!!!
  • Țineți minte: dacă a ieșit o analiză rea, repetați-o în alt laborator!
  • Amigdalita acută catarală (virală), laringo-faringită (gît roșu și răgușeală), laringo- traheo-bronșită acută (glas răgușit și tuse uscată lătrătoare, că din butoi), bronșită acută și bronșită obstructivă (tusa productivă) nu se tratează cu AB! Ele sunt cauzate de viruși, cu foarte mici excepții (laringo-traheo-bronșită stenozanta, cu geamăt expirator și insuficiență respiratorie-se administrează și AB, dar iarăși, nu tot timpul)!
  • Tusea de lungă durată, fie ea uscată sau productivă, tot nu este pneumonie și nu duce la pneumonie, dacă nu este febră! Trebuie căutată cauza: alergie, paraziți, reflux gastro-esofagian, vegetații adenoide, Mycoplasma sau Chlamydia pneumonie…
  • Uitați de fraza să-i dau ceva să nu evoleze răceala mai departe!!! O să evolueze așa cum are de evoluat!!! Uitați de fraza că dacă copilul are muci sau a început să tușească, dar nu are febră, ‘ma tem să nu se agraveze, să se ducă în pneumonie’… Nu se va duce!!! Chiar și cînd are febră, este rar cînd aceasta poate să se complice în pneumonie!
  • Respirația deasă nu este un semn de Pneumonie!
  • În primele 3-4 luni de viață unii bebeluși respiră cîteodată mai des, cîteodată mai rar, uneori parcă opresc respirația pe cîteva secunde-se numește respirație puerilă!
  • La cei mai mari, respirația deasă se întîlnește în febră și în unele patologii că Bronșiolită și Bronșită obstructiva și laringită stenozanta, dar astea nu-s pneumonii. Plus că copilul mai face în aceste cazuri și insuficiență respiratorie (geamăt expirator sau weezing, încordează tare cutia toracică că să tragă mult aer în piept și se vede accentuat spațiul dintre coaste, sub stern, deasupra sternului…)! ”

Cam atât pentru moment despre tuse, pneumonie și antibiotice. Multă sănătate!

 

Posted in FAQ by Stratulat Mihai
13/03/2017
investigația radiologică

Probabil ați observat cum de multe ori, când părinții se adresează la specialiști cu copilul care tușește, aceștia trimit copii să facă investigația radiologică.

Investigația radiologică convenţională (RX) este una din cele mai utilizate şi comune tehnici de investigaţie imagistică practicată în medicina curentă. Metoda de examinare radiologică este atraumatică şi permite obţinerea unor imagini ale structurilor anatomice din interiorul corpului omenesc, cu ajutorul radiaţiilor X, în vederea diagnosticării cu acurateţe a afecţiunilor pacientului.

Totuși, dl doctor Mihai Stratulat nu aprobă investigația radiologică la copii, fără temeiuri serioase. Iată care este opinia dumnealui vis-à-vis de această examinare, expusă pe Ask a Doctor:

”Investigația Radiologică (Radiografia sau Renghenul) este ultima investigatie care trebuie facută. Ea nicidecum nu stabilește diagnoza, din experiența proprie și din spusele unei Doamne Dr. Imagist, pe care o stimez și îi mulțumesc pentru ceea ce m-a invatat!

Unii vor zice ca nu am experienta, iar eu am sa le zic:
1. Am avut parte de cea mai bună școala în Neonatologie și Pediatrie – școala TATĂLUI meu – care a fost cel mai bun Neonatolog și Pediatru în RM, recunoscut peste tot in lume!!!
2. Cind consulți câte 15-20 copii pe zi de vreo 3-4 ani – credeți-mă am vazut multe și m-am convins de multe!!!
Și să mai știți un lucru foarte important: chiar daca ați făcut Pneumonie, imaginea pe Radiografie a Pneumoniei se va vedea și peste 6 luni dupa tratament! Adica, dacă peste 1-2-6 luni veți face iarăși Radiografie – se va vedea, si doctorul vă va zice ca iarăși faceți Pneumonie!

De aceea, păstrați toate imaginile radiologice!!! Iar daca nu a fost nimic – dar ați fost diagnosticați cu Pneumonie, păi atunci peste un timp tot nimic veți avea și tot veți fi diagnosticați cu Pneumonie!!! De aceea, eu foarte rar trimit copiii sa faca radiografii!!!”

 

Posted in FAQ by Stratulat Mihai
02/03/2017
Tuse

O temă foarte des discutată pe grupul Ask a Doctor se referea la tuse. Dl doctor Mihai Stratulat și-a expus de multe ori părerea la acest subiect, precum urmează:

” Tuse fără febră înseamnă BRONȘITĂ (fie simplă, fie obstructiva). Aceasta este cauzată în 99% (peste tot în lume) de către VIRUS! Deci nu necesită AB!

Bronșita acută simplă netratată trece într-o lună, tratată-în 2-3 săptămâni!!! Se începe cu o tuse uscată- 2-3 zile, apoi devine umedă. Părintii fac inhalații, tusea devine mai abundentă și mai deasă pentru aproximativ 4-5zile, apoi se domolește puțin și se observă mai mult dimineață, la efort fizic sau seara. Treptat, aceasta dispare!

Tusea se tratează bine cu inhalații cu soluție salină de 0,9-2,5% (în dependență de caracterul tusei: uscată sau umedă) fără a mai da și alte siropuri și a fugi repede la Doctor să asculte plămânii! Nu avem ce asculta! În plămâni e curat!!!Tuse

Bronșita obstructivă (cu ‘hârcâială’ și șuierat) necesită o abordare mai specifică. Aceasta necesită inhalații cu soluție salină de 4% și, în dependență de ce se aude în BRONHII, poate necesita antiinflamatoare și bronhodilatatoare. Dar nu necesită AB!!!

Dacă tusea se menține umedă cu aceeași intensitate mai mult de 2 săptămâni în bronșită acută simplă sau obstructivă, se presupune că în proces este implicată și Mycoplasma pneumonie sau Chlamydia pneumonie. Copilul va da analize pentru aceste bacterii și, în funcție de rezultatele analizelor, doctorul va prescrie tratament cu AB special pentru aceste bacterii, în sirop, 1 dată/zi-5 zile!

Deci, fără PANICĂ cînd copilul tușește, dar nu are febră! Și Nu este nevoie să mergeți fiecare 2-3 zile la Doctor pentru a fi ascultat, nu este ce asculta.”

 

 

Posted in FAQ by Stratulat Mihai