Opinie Pacienți
Detalii
Laborator
Detalii
Programare online
Detalii
Ask a DOCTOR
Detalii
25/10/2019

🥳🥳🥳
1..2..3 …. atît de simplu este să ai grijă de sănătatea copilului tău😀
Suni la 022 911 500 și faci o programare, te apropii la clinica Pediatrica în ziua stabilită și beneficiezi de toate consultațiile în aceeași zi.

Ne revedem la următorul control❗️

Împreună creștem copii sănătoși❗️❗️❗️

14/11/2018

Consult oftalmologic pentru copii de la 3 luni cu aparatul PlusoptiX A09 disponibil la clinica Pediatrica.

Posted in Noutăți by admin
02/10/2019
scutec

Uleiul de pește, vitamin D și zincul – trei lucruri de care bebe are mare nevoie!

În una din publicațiile precedente am vorbit despre esența și necesitatea zincului. Acum o sa ne axam pe importanta administrarii uleiului de peste.

Uleiurile de peşte provin din ţesuturile peştelui gras, cunoscut deopotrivă sub numele de peşte uleios cum ar fi păstrăvul, macroul, tonul, heringul, sardinele şi somonul.

Uleiurile de peşte captează atenţia nutriţioniştilor şi a profesioniştilor în domeniul sănătăţii datorită celor două ingrediente principale: acidul docosahexaenoic (DHA) şi acidul eicosapentaenoic (EPA), ambele făcând parte din acizii grasi omega-3.

  • Acidul eicosapentaenoic (EPA) este un acid gras Omega 3 pe care peştii nu-l produc direct dar obţinându-l din algele pe care le consumă.
  • Acidul docosahexaenoic (DHA) este un alt acid gras Omega 3, ce reprezintă un element component important al retinei şi cortexului cerebral.

40% din acizii graşi polinesaturaţi din creier sunt compuşi din acidul docosahexaenoic. Acesta constituie  60% din acizii graşi polinesaturaţi prezenţi în retină. Jumătate din greutatea membranei plasmatice a neuronilor este alcătuită din acest acid. De asemenea, laptele matern este bogat în acid docosahexaenoic

Astfel, studiile au demonstrat faptul ca suplimentele cu ulei de peste bogate in EPA si DHA contribuie semnificativ la ameliorarea unor afectiuni cum sunt ADHD, autism, dispraxie, tulburare bipolara precum si la o sporire a concentrarii, creand o stare de echilibru psihic (in numai 3 luni de utilizare). DHA, un acid care se regaseste chiar in laptele matern, prezinta importanta in dezvoltarea vederii (acuitate vizuala), dar si a functiei cognitive. Astfel, exista studii care demonstreaza modificari notabile din punctul de vedere al rezultatelor scolare prin existenta unei activitati cerebrale sustinute in cazul copiilor care au primit suplimente cu ulei de peste (bogate in EPA si DHA).

Se pare ca EPA este de mare ajutor si in cazul copiilor care prezinta alergii ale pielii si dermatite (chiar dermatite atopice, extrem de frecvente in randul celor mici). Nivelul de EPA in cazul acestor copii este mai redus decat cel normal, prin urmare suplimentele cu ulei de peste scad nivelul de anticorpi care a fost observat de cercetatori (IgE specific) in cazul afectiunilor cum sunt eczema, rinita alergica si chiar astm.

Lupta impotriva astmului – In cadrul unui studiu, care avea ca subiecti copii care sufereau de astm, cercetatorii au adaugat in dieta unora dintre copii mai mult peste, iar ceilalti copii au urmat o dieta normala.

Rezultatele au aratat ca participantii care au mancat mai mult peste au fost mai putin predispusi la crize de astm si au fost capabili sa respire mai usor.

Uleiul de peste este, nu in ultimul rand, bogat in vitamina D care contribuie la fixarea calciului in organism, avand un rol essential in prevenirea si combaterea rahitismului. Intareste sistemul imunitar – Cercetatorii au demonstrat  ca Acizii grasi Omega 3 prezenti in uleiul de peste afecteaza citokinele si eicosanoidele din organismul uman si imunizare.

 Depresia post natală – Uleiurile de peşte protejează împotriva depresiei postpartum – Dr.Michelle Price Judge de la Şcoala de Asistente a Universităţii din Connecticut a declarat după efectuarea unui studiu în 2011 : « Consumul de acid docosahexaenoic în timpul sarcinii, în cazul în care acesta este obţinut doar prin mâncare, are potenţialul de a scădea simptomele depresiei postpartum ».

 Beneficii aduse fetuşilor – Consumul de uleiuri Omega 3 ajută la dezvoltarea funcţiilor cognitive şi motorii ale fetusului. Cercetătorii de la Universitatea Laval Laval au descoperit că acizii graşi Omega 3 consumaţi de mame în ultimele trei luni ale sarcinii au îmbunătăţit funcţiile senzoriale, cognitive şi motorii ale fetusului.

În ultimii ani, s-au efectuat nenumărate studii care au dovedit eficiența uleiului de pește. Dovezi convingătoare sugerează că bebelușii care primesc un nivel suficient al acestor acizi grași omega-3 și omega-6 ar avea un potențial mult mai mare față de cei care nu primesc destui acizi grași. De asemenea, s-a mai constatat și un nivel mai ridicat al limbajului și al dezvoltării fizice la copiii care au avut un nivel ridicat de acizi grași omega 3. Odată începută diversificarea, în dieta copilului se pot introduce alimente bogate în acizi grași omega 3 precum avocado, ulei de măsline, pește gras sau ulei de pește.

In calitate de pediatru recomand părinților să fie foarte atenți atunci când aleg uleiul de pește. Unele suplimente au cantități reduse de EPA și DHA, motiv pentru care ar trebui evitate. De asemenea, unele tipuri de ulei de pește sunt bogate și în alte vitamine, drept pentru care e foarte important să știți exact dozajul de care are nevoie un copil. Recomandabil este doza medie de 450-500 mg pe zi, atât pentru copii, cât și pentru adulți

Posted in Noutăți by admin
19/07/2019

Daca ai o polita de asigurare facultativa GRAWE CARAT vino acum la Pediatrica si beneficiaza de toate serviciile medicale disponibile.

Posted in Fără categorie by admin
26/07/2018

Pentru că apar tot mai multe întrebări asupra acestui subiect și încă există destule nedumeriri, în acest articol dorim să facem anumite generalizări asupra unei probleme destul de frecvente și anume analiza generală a urinei și depistarea leucocitelor crescute în urină.

 

 

 

 

Pentru început ținem să subliniem cum se colectează corect urina:

  • La copiii pîna la 3 ani nu există “urina de dimineață”, ei fac toată noaptea pipi și au acest drept pe deplin, deci cînd vine vorba de colectare, o facem în oricare segment de timp, important e ca de la colectare pîna la predarea la laborator să nu treacă mai mult de 1,5-2 ore.
  • Obligatoriu înainte de colectare spălăm bine copilașul.
  • Dacă copilul se află în perioada unui tratatment local cu careva unguent sau mama obișnuiește să aplice o cremă hidratantă sub scutec zilnic, atunci seara înainte de colectare nu o va face, copilului i se va face doar băița și în următoarea zi pîna la colectare va repeta același lucru. Momente poate aparent simple dar foarte importante deoarece pot da schimbări în analiza de urină care ne dau mari bătăi de cap.
  • Pentru sugari dar și copiii pîna la 3 ani se poate colecta urina folosind 2 ustensile- colector din polietilenă pentru aplicare locala și container pentru urina, pentru transportarea acesteia la laborator.

Iar acum, ce facem dacă totuși rezultatele ne arată că leucocitele sunt crescute?

!Regulă: Oricare probă de urină cu leucocite crescute, obligatoriu se va repeta în urmatoarea zi,  pentru a exclude primar cauza colectării incorecte (vezi mai sus)

  • Dacă la 2 probe totuși persistă leucocite crescute și copilul nu are febră și sîngele general e bine – aceasta nu înseamnă Pielonefrită ci Infecție a căilor urinare – se tratează cu uroseptice și probiotice (NU ANTIBIOTIC). Este necesar de efectuat și un USG renal pentru a exclude Hidronefroza, Pieloectazie, Reflux vezico-ureteral.
  • Daca copilul are leucocite crescute în urină, nu are febră, însă are disconfort la urinare – aceasta poate înseamna Cistită sau Uretrită – deasemenea se tratează cu uroseptice. Cauzele cele mai frecvente sunt infecțiile care migrează din scutec retrograd – ascendent datorat faptului că la fetițe uretra e largă și scurtă.
  • Dacă copilul are febra, urina general schimbată se suspectă Pielonefrita, obligatoriu se face proba Niciporenco, urocultura și se stabilește necesitatea tratamentului cu Antibiotic.
  • Dacă la copil persistă timp îndelungat leucocitele crescute în urină – obligatoriu USG renal pentru a exclude Hidronefroza, Pieloectazie, Reflux vezico-ureteral; Urocultura; Însămînțarea maselor fecale la dismicrobism intestinal.

 

P.S. În acest artiol au fost prezentate informații generalizate și acestea nu pot fi utilizate în scopuri de automedicație. Pentru stabilirea unei diagnoze corecte și ulterior a tratamentului corespunzător, în mod obligatoriu se va solicita consultația medicului!

Să fiți sănătoși!

(Autor: medic pediatru Dorina Agachi)

Posted in Noutăți by admin
16/10/2017
zinc

Zincul este un mineral important in cresterea copiilor. El este adesea trecut cu vederea de parinti cand vine vorba de alimentatia lor. Contribuie din plin la cresterea normala a celor mici si are si alte beneficii in combaterea unor boli grave. Deficienta de zinc la copii este asociata cu boli cronice severe. Organismul nostru nu poate produce zinc, de aceea sursele alimentare sunt deosebit de utile. Deficienţa de zinc este una dintre cele mai comune deficienţe de minerale întâlnite în zilele noastre

Care sunt beneficiile zincului in sanatatea copiilor?

Zincul are rolul de a activa celulele albe din sange, care au rolul de a combate infectiile. Acesta ajuta la intarirea sistemului imunitar si la protectia impotriva virusurilor si altor germeni care pot ataca sanatatea copilului.

Virozele  poate fi partial atribuita infectarii cu rinovirusi, cauza cel mai des intalnita. S-au efectuat investigatii amanuntite pentru a determina rolul ionilor de zinc (Zn2+) in tratamentul racelii. Zn2 + reduc permeabilitatea membranelor celulelor epiteliului olfactiv, fara a le distruge, astfel Rinovirusii care se ataseaza de epiteliul olfactiv nu patrund in epiteliul nazal, si nu se inmultesc. Pe lângă toate acestea, zincul sprijină sănătatea sistemului imunitar deoarece influenţează producţia de celule T (celulele distrugătoare de viruşi şi bacterii).

Aceste studii au demonstrat ca durata racelii poate fi scurtata daca se adminstreaza zinc in primele 24 de ore de la declansarea simptomelor

Zincul contribuie si la mentinerea unui nivel normal de zahar in sange pentru ca stimuleza pancreasul sa produca insulina.

Zincul isi aduce contributia si in: digestie; diabet; combaterea stresului; metabolism; acnee; vindecarea ranilor. Diaree– conform celor mai recente recomandari ale OMS, 2 princicpii de baza se recomanda in tratarea diareei: solutii pentru hidratarea orala si suplimente de zinc.

Mai nou, el si-a demonstrat beneficiile si in dezvoltarea cognitiva sau intelectuala a micutilor. Se pare ca isi aduce contributia si la dezvoltarea gandirii micutilor si in imbunatatirea performantelor scolare ale acestora. Are un rol esential in imbunatatirea memoriei si ajuta la concentrarea mai buna a micutilor in diverse activitati.

Doza zilnica recomandata pentru copii depinde de mai multi factori. De aceea este important sa mergi la medic inainte de a da suplimente cu zinc celor mici. Portia zilnica se incadreaza intre 2 si 9 mg pe zi, in functie de varsta, starea de sanatate si particularitatile medicale.

Ce alimente contin zinc? Prin procesare, zincul din alimente este distrus. De aceea nu este indicat sa oferi copiilor alimente gata preparate sau semi-preparate industriale.

Cele mai bune surse de zinc pentru copii se gasesc in legume, produse de panificatie din cereale integrale si alte cereale. Alte alimente cu zinc sunt: oua; lapte; carne rosie (de vaca, rata, curcan, vita si miel); boabe de soia; alune; cartofi; unt de arahide; seminte de susan; cocos; ciocolata neagra (cacao). Spanacul. Minunata legumă este sursa ideală de zinc şi fier.
– Seminţele de dovleac sunt gustarea potrivită pentru remedierea carenţei de zinc. Într-un pumn de seminţe avem aproape 50% din necesarul asigurat.
Care sunt semnele deficientei de zinc la copii? Deficienta de zinc poate pune probleme mari in dezvoltarea si cresterea copilului. Aceasta poate duce la retard mental, probleme ale oaselor si articulatiilor si la malnutritia copilului. Semnele principale ale deficientei sunt: caderea parului; intarzierea vindecarii ranilor; diareea; oboseala; scaderea in greutate; petele albe de sub unghii; pierderea simtului olfactiv sau al gustului; tulburari de somn; inapetenta.
În cazul în care aveţi imunitatea scăzută, este recomandat să folosiţi suplimente.

 

Un articol de dna doctor Dorina Agachi

Posted in Noutăți by admin
28/09/2017
salina

Multi parintii opteaza pentru tratamente naturale atunci cand copii lor au diferite afectiuni care necesita administrarea de antibiotice sau tratamente lungi si invazive. Salina este una dintre aceste tratamente naturale.

Salina este cunoscuta pentru efectele benefice pe care le are asupra organismului uman, iar tara vecina – Romania dispune de cateva astfel de saline de tratament pentru adulti si copii. Nevoia unui astfel de tratament se poate observa si din numarul crescut de saline artificiale care au aparut in unele orase. Pentru cei care au nevoie de mai multe sedinte de tratament si nu au disponibilitatea de a calatori de fiecare data pana la cea mai apropiata salina naturala, aceste spatii de tratament sunt binevenite.

Beneficiile tratamentului la salina

Salinoterapia sau haloterapia sunt metode cunoscute de tratament pentru adulti si copii cu afectiuni ale aparatului respirator. Acestea favorizeaza eliminarea secretiilor ce stagneaza in plamani sau sinusuri si nu permit dezvoltarea altor infectii.

Daca copilul tau sufera de astm sau bronsita ori a trecut foarte greu peste o raceala, salina este locul ideal unde se poate trata. Avantajul unui tratament in salina este dat de usurinta cu care cei mici accepta acest tip de tratament. Este si normal daca ne gandim ca injectiile sunt inlocuite cu locuri de joaca, amenajate in interiorul salinei. Beneficiile acestui tratament sunt pe termen lung, iar acest lucru poate fi usor de observat in cazul copiilor.

Important de stiut este faptul ca atunci cand mergeti cu cei mici la salina, trebuie sa fiti pregatiti cu batisuta sau un aspirator nazal. Medicii alergologi spun ca este extrem de important ca cei mici sa isi sufle nasul cat mai des iar copiii, care inca nu isi pot sufla nasul singuri, sa opteze pentru un aspirator nazal. Acest aspect este extrem de important pentru ca aerul din salina favorizeaza eliminarea secretilor iar daca acestea nu sunt date afara cel mic risca sa faca o infectie din cauza inflamarii sinusurilor.

Salina copii

Cand au voie copii sa mearga la salina?

Parerile parintilor sunt impartite insa majoritatea medicilor pediatrii spun ca un copil cu varsta de 1 an poate sa mearga linistit la salina impreuna cu familia lui, insa ar fi bine sa consulte un medic inainte pentru a putea estima durata necesara de tratament in salina. In functie de diferitele afectiuni, cei mici pot petrece de la 15 minute pana la cateva ore in saline, iar pentru un tratament complet cel mic poate sa aiba nevoie de 7-10 sedinte.

Ce salina puteti vizita

Cele mai cunoscute saline din Romania se afla la Turda si cea de la Praid. Aici gasiti locuri de joaca pentru cei mici, muzee, tratamente si chiar restaurante. Trebuie sa stiti ca ambele saline au intrarea gratuita pentru copiii sub 3 ani.

In Republica Moldova au aparut mai multe camere saline, create artificial, care ofera abonamente de citeva sedinte pentru doritorii de salino-terapie.

 

Sursa:sfatulparintilor.ro

Posted in FAQ by admin
07/08/2017
Diareea

Diareea este cea de-a doua cauză a mortalității la copii sub vârsta de 5 ani, după pneumonie, cu 1.5 milioane de decese pe an. Cu alte cuvinte, 1 din 5 decesuri între copii este cauzat de diaree.

Anual, 2.5 miliarde de copii suferă de diaree. Incidența cazurilor de diaree este cauzată de vârsta fragedă a copiilor și epidemiile sezoniere.

Câteva studii efectuate de oamenii de știință au arătat că soluțile orale de rehidratare și suplimentarea cu zinc sunt capabile de a reduce aceste cifre semnificativ. Începând cu anul 2004, Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF recomandă folosirea zincului împreună cu restul măsurilor anti-diareice în tratamentul acestei afecțiuni. În ciuda acestor recomandări OMS și a multor studii ce demonstrează eficiența suplimentării cu zinc, există încă multe țări care nu au reușit să implimenteze teoria în practică, inclusiv Republica Moldova.

De ce diareea, o afecțiune care poate fi ușor tratată și prevenită, continuă să cauzeze atâtea decese? Reducerea acestor numere depinde de măsurile preventive, vaccina rotarvirus, folosirea soluțiilor orale de rehidratare și, nu în ultimul rând, de suplimentarea cu zinc. Doar 39% dintre copiii cu diaree primesc tratamentul recomandat de OMS, ceea ce este foarte puțin.Diareea

Diareea cauzată de deficiența severă de zinc a fost observată în mod primoridal în țările în curs de dezvoltare, cărora se adresează și Republica Moldova. Studiile au arătat că suplimentarea cu zinc au redus durata diareei acute cu 15% și diareea persistentă cu 24%.

Aceste descoperiri despre suplimentarea cu zinc pot fi comparate cu descoperirea din anii 1980, când s-a demonstrat că soluțiile orale de rehidratare au un efect pozitiv asupra tratamentului diareei.

În anul 2004, WHO și UNICEF au emis o declarație comună cu recomandări despre tratamentul diareii:

  1. Pentru părinți:
  • Hidratați cu soluții orale de rehidratare și multe lichide
  • Dacă alăptați, nu întrerupeți alăptarea
  • Recunoașteți semnele de deshidratare și duceți copilul la spital pentru hidratare intra-venoasă sau alt tratament, în caz că vedeți aceste simptome la copil
  • Oferiți copilului 20 mg de zinc pentru 10-14 zile (10 mg pentru copii sub 6 luni)
  1. Pentru personalul medical
  • Sfătuiți părinții să ofere lichidele necesare copilului, de îndată ce a început diareea
  • Tratați deshidratarea severă cu soluții orale de rehidratare sau cu introducerea intravenoasă a electroliților
  • Încurajați continuarea alăptării
  • Folosiți antibiotice doar în cazurile necesare
  • Oferiți copilului 20 mg de zinc pentru 10-14 zile (10 mg pentru copii sub 6 luni)

De ce zincul e atât de important?

Zincul este cel mai omniprezent element implicat în metabolismul corpului uman, facilitând funcțiile celulare, catalitice și structurale. Rolul său este de ușura sintetizarea proteinelor în configurații tridimensionale ce configură creșterea intrauterină, în copilărie și adolescență. Zincul are un rol important în perpetuarea materialului genetic, sintetizarea acidului ribonucleic și divizarea celulară. Nu în ultimul rând, zincul are un rol esențial în normașizarea funcțiilor gastrointestinale și imunitare.

Cele mai frecvente cauze ale dificienții de zinc includ:

  • Consum prea mic de zinc în dieta zilnică
  • Pierderi crescute de zinc
  • Malabsorbții intestinaleDiareea

În natură, zincul se găsește în crustacee, pește, carne roșie, fasole, boboase, nuci, ouă și produse lactate. Zincul este absorbit de organism mai bine din produsele animale sau suplimente speciale.

Dacă oferiți copilului suplimente de zinc pentru 10-14 zile la rând, studiile arată că riscul de a avea diaree în următoarele 3-4 luni scade ccu 34%. Mai mult ca atât, zincul va avea și un efect preventiv al infecțiilor respiratorii, scăzând riscul apariției acestora cu 45%!

În diaree, zincul acționează ca un agent anti-diareeic, având următoarele beneficii:

  1. Îmbunătățește absorbția apei și electroliților de intestin
  2. Regenerarea epiteliului intestinelor
  3. Crește nivelul enterocitelor
  4. Crește răspunsul imunitar

Suplimentarea cu zinc este sigură, eficientă și nu este scumpă. Unicul efect advers cunoscut este voma, fiind atribuită gustului metalic al suplimentelor. Doza recomandată este de 10 mg pentru copii sub 6 luni și 20 mg pentru copii peste 6 luni.

Obligator a fi administrat 10-14 zile!!!!

Posted in Noutăți by admin
30/06/2017
infecția tractului urinar

Infecția tractului urinar (ITU) reprezintă colonizarea cu germeni microbieni a tractului urinar la orice nivel, de la meatul ureteral până la parenchimul renal, fără specificarea localizării, urmată de eliminarea de germeni microbieni prin urină.

Pielonefrita (PN) reprezintă un proces inflamator de origine de obicei microbiană, însă poate fi şi de altă etiologie, care afectează căile urinare superioare, adică sistemul pielo-caliceal şi poate evolua cu acutizări şi remisiuni

PN variază în funcţie de vârsta copiilor. Afecţiunea se înregistrează cel mai frecvent la copii sub un an: numărul cazurilor de PN la această vârstă este echivalent cu cel al bolnavilor de la un an până la 14 ani

În aproximativ 85% din cazuri PN se manifestă pe parcursul primelor 6 luni de viaţă ale copilului

Frecvenţa PN la vârsta de sugar este aceeaşi la ambele sexe, odată cu avansarea vârstei se constată însă o sporire a acestei patologii la fete de 6-10 ori, ca rezultat a particularităţilor anatomo-fiziologice de dezvoltare a căilor urinare (uretra este mai scurtă şi mai largă,epiteliul tractului urogenital are mai mulţi receptori faţă de E.Coli, erorile în igiena personală a micuţelor fetiţe.

Dismicrobismul intestinal la copiii mici, joaca un rol foarte important in dezvoltarea PN la copii, deoarece sistemul limfatic intestinal comunica cu cel renal si in rezultat are loc transmiterea germenilor patogeni intestinali in caile urinare

                  Etiologia

  • Investigarea microbiologică a urinei in PN, demonstrează faptul că cel mai frecvent se depistează agenţii patogeni din grupul Enterobacteriacae, cum ar fi: E.Coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus.
  • Pe locul doi se situează microbii din flora intestinală, cum ar fi: enterococii, stafilococii, streptococii, dar şi alte microorganisme cât şi asociaţiile acestora.
  • Una din cauzele dezvoltării PN mai pot fi şi factorii virali. S-a dovedit că infecţia virală (adenovirală, gripală etc.) favorizează pătrunderea bacteriilor în ţesutul renal, lezându-l. Mai poate fi şi persistenţa virusului Coxache A în endoteliul celulelor vaselor sangvine, pe suprafaţa membranei bazale.

Factorii de risc si predispozanti in dezvoltarea PN

  1. Factorul ereditar;
  2. Factorii prenatali.

La factorii prenatali se referă: gestozele prezente la mamă în timpul sarcinii- nefropatia, iminenţa de avort, virozele intercurente acute, PN cronică, lucrul în condiţii nocive în timpul sarcinii, deprinderile dăunătoare cum ar fi: fumatul, alcoolul, narcomania, folosirea medicamentelor în timpul sarcinii, acutizarea maladiilor cronice.

  1. Factorii de risc în perioada postnatală.

Asfixia la naştere, afecţiunea perinatală a SNC, hipotrofia intrauterină, prematuritatea, infecţia intrauterină, procesele inflamator-purulente în perioada de nou-născut şi la vârsta fragedă, maladiile infecţioase, virozele intercurente acute, hipotrofia la naştere, diatezele exudative, alimentaţia artificială, disbacterioza intestinală.

  1. Factorii de risc în dezvoltarea PN la copiii mai mari

Maladiile infecţioase, focarele cronice de infecţie, virozele acute, anomaliile nefro-urinare, cistitele cronice, urolitiaza, vulvovaginitele, balanopostitele, disbacterioza intestinală, hipodinamia, constipaţiile.

Practic, nu există copil care nu ar prezenta factori predispozanţi pentru această maladie, totuşi nu fiecare copil face PN. Aparatul urinar este prevăzut cu mijloace proprii de apărare locală la infecţii.

infecția tractului urinar

Tabloul clinic al PN

  • Manifestările clinice ale PN la copii, sunt strâns legate de particularităţile de vârstă anatomo-fiziologice şi imunologice specifice.

Copilul nou-născut:

  • Tulburări ale echilibrului termic, care se manifestă prin hipo- sau hipertermie;
  • Sindromul dispeptic, manifestat prin vome şi diaree;
  • Sindromul de deshidratare acută;
  • Sângerare la nivelul plăgii ombilicale;
  • Semne neurologice ca: somnolenţă, hipotonie sau hipertonie, hiperexcitabilitate, convulsii, adinamie, tulburări de ritm respirator;
  • Lipsa progresiunii ponderale adecvate;
  • Poate fi hiperbilirubinemie atât directă, cât şi indirectă, în asociere cu anemia hemolitică. La unii copii poate fi unica manifestare a PN..
  • În debut, semnele urinare absente sau neconcludente care nu orientează diagnosticul şi maladia se depistează întâmplător la un examen fizical şi ecografic.

Sugarul şi copilul mic (1-3 ani):

  • Stare febrilă, adesea prelungită şi neexplicabilă;
  • Creşterea ponderală neadecvată (aparent neexplicabilă);
  • Dureri difuze în abdomen, fără vreo localizare precisă;
  • Vome şi diaree;
  • Sindromul de deshidratare acută;
  • Semne neurologice ca: somnolenţă;
  • Rar mai pot fi: simptome de localizare a infecţiei la nivelul tractului urinar, care se manifestă prin: agitaţie, plans în timpul micţiunii, hematurie, retenţie de urină, rinichi palpabil şi mărit în dimensiuni;
  • Aspect tulbure a urinei;

 

Copilul mare (4-18 ani):

  • Sindromul infecţios, care se manifestă prin febră, frison, astenie, cefalee, paloarea tegumentelor etc.
  • Simptome digestive ca: anorexie, greaţă, vome, dureri abdominale difuze sau localizate în flancuri.
  • Dureri lombare spontane unilaterale sau bilaterale, de obicei la nivelul unghiului costovertebral, pe care copilul le poate arăta cu mânuţa;
  • Tabloul clinic este dominat de simptome şi semne urinare ca: polakiurie, disurie, dureri la micţiune, enurezis, urini hematurice, tenesme vezicale;

 

                    Diagnosticul PN

  • Examenul urinei este un element util în diagnosticul PN. Aspectul urinei poate fi clar sau tulbure la emisie, uneori hematuric. PH-ul urinei poate fi puţin acid sau alcalin.
  • Proteinuria poate lipsi sau prezenta ’’urme slabe’’.
  • Sedimentul urinar este variabil. Leucocituria este prezentă sau poate lipsi în primele 2-3 zile ale unei PN acute şi în formele persistente sau recurente ale PN cronice.
  • În cazul când este necesară aprecierea cantitativă a sedimentului urinar se foloseşte proba Neciporenco, ce indică numărul de leucocite, eritrocite şi cilindri în 1 ml de urină. Leucocituria poate fi o sursă de eroare în cazul prezenţei vulvovaginitei, balanopostitei.
  • Dintre investigaţiile biochimice în PN se indică: analiza ureei, care poate evidenţia o retenţie azotată în cazul diferitelor forme ale PN. La fel se apreciază şi creatinina serică şi clearance-ul creatininei.
  • Analiza generală a sângelui poate prezenta, mai ales în cazul PN acute – leucocitoză cu neutrofilie şi deviere în stânga a formulei leucocitare, anemie, VSH cu valori semnificativ crescute.
  • USG rinichilor care reprezintă o metodă de ’’screening’’ în diagnosticul patologiilor nefro-urinare
  • Diagnosticul definitiv şi tratamentul copiilor cu semne clinice uşoare a PN poate fi efectuat în condiţii de ambulator.
  • Nou-născuţii, sugarii şi copii până la 3 ani cu forme grave necesită internare în staţionar.

Măsuri curative generale în PNA la copil

  • Limitarea produselor cu surplus de proteine si substanţe extractive;
  • Proteine până la 105 g/kg, sare până la 2-3g/24 ore;
  • Se recomandă lichid > 50% de normă sub formă de compot, ceai neconcentrat, suc;
  • Limitarea produselor cu surplus de Na.
  • Respectarea regimului “urinări regulate”;
  • Măsuri igienice generale zilnice;
  • Gimnastica curativă în caz de hipodinamie;

Tratamentul medicamentos cuprinde 2 etape si se stabileste doar in urma recomandarilor medicului

1. Tratamentul “de atac”  

Notă: Tratamentul de atac durează 14-21 zile în primul puseu de PN.

2.  Tratamentul “de consolidare” are ca scop întreţinerea şi profilaxia recidivelor.

Tratamentul de consolidare se face cu chimioterapice, care modifică cel mai puţin flora intestinală şi la care rezistenţa germenilor se instalează greu.

Posted in FAQ by admin
21/06/2017
diareea

Un scaun putin mai moale nu este un motiv de ingrijorare, dar daca acest lucru se repeta, si la un interval din ce in ce mai scurt, atunci acesta este un semn clar ca s-a instalat diareea.

Foarte important in stabilirea diagnosticului in aceasta afectiune este sa iti cunoasteti foarte bine copilul. Un nou-nascut poate avea chiar si zece scaune pe zi, iar un copil mai mare poate avea de la un scaun sau doua pe saptamana, pana la cateva scaune pe zi.

Un scaun al unui copil hranit la san si fara hrana solida este de obicei galbui si destul de lichid. Multi parinti spun ca emana un miros asemanator zerului. Pentru ca scaunele copilului tau isi pot schimba consistenta, in functie de ceea ce mananca sau ceea ce este in laptele de la san, intuitia ar trebui sa-ti spuna atunci cand ceva este in neregula. Un copil care este hranit cu lapte praf are scaune de cateva ori pe zi, cu  o consistenta ceva mai  solida. Se poate sa si miroasa putin!

Odata cu introducerea substantelor solide in dieta, scaunele vor fi mai solide, iar consistenta va depinde de ceea ce copilul consuma. De asemenea va mirosi mult mai puternic. In cazul in care scaunele incep sa fie din nou lichide, atunci poate fi un semn al diareei. Mirosul foarte neplacut poate fi de asemenea un semn.

Desi aceasta afectiune poate sa alarmeze chiar si cei mai calmi parinti, trebuie sa mentionam ca nu este o afectiune deloc grava atata timp cat copilul nu este deshidratat. Daca ai un copil sanatos si ii administrezi suficiente lichide atunci diareea probabil ca va disparea in cateva zile.

Cauzele diareei la copii

Afectiunea poate aparea din cauza unei infectii virale, gastroenterita, sau din cauza unei infectii bacteriene. Problema poate fi cauzata si de un parazit, o alergie provocata de  lapte, sau, in cazul copiilor mai mari, consumul excesiv de suc natural de fructe.

Gastroenterita

Gastroenterita (numita adesea si gripa digestiva) este o inflamatie a stomacului si intestinelor ce cauzeaza diaree la sugari, copii si chiar adulti. Este des intalnita  si poate fi cauzata de diferiti virusi. Daca micutul sufera si crampe digestive, stari de voma, si febra scazuta, este probabil o forma de gastroenterita. Trebuie avut in vedere faptul ca in lipsa hranei si lichidelor poate sa se deshidrateze.

Infectiile bacteriene

Diareea grava – cu sau fara stari de voma – insotita de crampe, sange in scaune, si febra se poate datora unei infectii cu un virus sau cu o  bacterie cum ar fi salmonella. Unele dintre aceste infectii trec de la sine, dar altele pot fi foarte grave. Asa ca daca observi aceste simptome, mergi cu micutul la medic. Acesta probabil ca il va examina si va preleva o mostra de scaun.

Parazitii

Giardia este un exemplu de parazit ce poate cauza diareea si care paraziteaza intestinele. Igiena preventiva este cel mai bun tratament. Mainile tale trebuie sa fie curate in momentul schimbarii scutecului.

Antibioticele

Daca diareea a aparut dupa ce copilului i s-au administrat antibiotice, atunci s-ar putea ca medicamentul sa fie cauza. Consulta medicul pentru alternative si remedii.

diareea

Dieta

Sucul, in special cel natural ce contine prea mult sorbitol si fructoza, sau consumul excesiv de bauturi dulci, poate sa deregleze activitatea digestiva a stomacului unui copil. Reducerea cantitatilor ar trebui sa rezolve problema cam intr-o saptamana. Pediatrii recomanda sa nu le fie administrat suc de fructe copiilor sub 6 luni. Laptele preparat gresit poate cauza de asemenea diaree, asa ca asigura-te ca folosesti cantitatea indicata de apa.

Alergii provocate de lapte

Aceste afectiuni sunt destul de rare, dar pot cauza diaree si chiar stari de voma. Primele reactii alergice pot aparea in cateva minute sau in cateva ore de la ingerarea de produse lactate. In aceste cazuri, parerea medicului este foarte importanta.

 

Tratamentul diareei

Pentru ca nu trebuie sa fie deshidratat, prima masura ar fi sa te asiguri ca micutul consuma suficiente lichide. Daca nu vomita, il poti alapta in continuare. In caz contrar, consulta de urgenta medicul.

Evitati fluidele dulci! Zaharul nu va face decat sa mareasca necesitatea consumului de apa deci va inrautati situatia. Nu folosi medicamente decat la recomandarea medicului.

In cazul in care dieta copilului contine deja mancare solida, continua sa i-o administrezi. In general, o dieta formata din alimente ce contin carbohidrati, orez, grau, cartofi si cereale, ar trebui sa ajute stomacul copilului. Daca pofta de mancare a scazut, nu va ingrijorati.

Apetitul va reveni in maximum doua zile daca hidratarea este mentinuta. In cazul disconfortului, incearca sa te porti cu mare atentie, sa ii mentii pielea uscata copilului si sa folosesti o crema, in cazul in care pielea se irita sau este rosie. Cand ar trebui sa mergi la medic Mergi la medic imediat in cazul in care copilul are mai putin de 3 luni. Daca are mai mult de 3luni, mergi la doctor doar in cazul in care diareea este insotita de: – stari de voma; – semne de deshidratare (gura uscata si nu urineaza timp de 6-8 ore); – sange in scaun sau scaun de culoare neagra; – febra mare. Aceasta inseamna 38,3 pentru un copil cu varsta pana in 6 luni si 39,4 daca are peste 6 luni; – lipsa poftei de mancare. Cum se poate preveni diareea la copii In primul rand urmeaza indicatiile de mai sus. Referitor la formele infectioase de diaree, trebuie sa te speli foarte des pe maini, pentru a impiedica transmiterea parazitilor existenti pe maini. Freaca-ti mainole cu sapun cel putin 15 secunde dupa ce at atins scutece murdare sau ai folosit toaleta. Spala fructele si legumele foarte bine inainte de a le consuma.

 

Sursa: copilul.ro

Posted in FAQ by admin